Pentru prima oară în istorie, un turneu final de Euro a fost organizat în spatele ”Cortinei de fier”, iar țările din blocul comunist erau disperate să își dovedească supremația în fața Vestului.
Formatul grupelor preliminare a fost păstrat, cele opt câștigătoare urmând să dispute sferturile de finală în format tur-retur, înainte de un mini-turneu final cu cele mai bune patru naționale.
România a făcut parte dintr-o grupă cu Spania, Scoția și Danemarca și a terminat pe locul doi în spatele ibericilor.
Turneul final organizat de Iugoslavia a fost unul plin de dramatism, toate meciurile având nevoie de prelungiri, iar finala chiar de lovituri de departajare, după cum vom vedea în continuare.
Căpitanul Cehoslovaciei, Anton Ondruš, a marcat primul gol al semifinalei după 19 minute de joc împotriva Olandei, dar tot el și-a înscris și în proprie poartă cu ceva mai mult de un sfert de oră până la finalul timpului regulamentar, ”reușita” sa rămânând în istorie ca primul autogol marcat la Euro.
Cu o echipă dominată de slovaci, naționala Cehoslvaciei avea să marcheze de două ori în prelungiri pentru a stabili o finală cu campioana en-titre, Germania de Vest, care la rându-i a avut nevoie de cele două reprize suplimentare pentru a trece de țara gazdă, Dieter Muller fiind eroul Mannschaft-ului
O finală de ținut minte
În finala disputată pe 20 iunie 1976 la Belgrad, Cehoslovacia a luat un avans de două goluri după primele 25 de minute (Švehlík - min 8, Dobias - min 25), dar germanii au replicat rapid prin Muller (min 28), pentru a reuși să împingă meciul în prelungiri grație unui gol târziu reușit de Holzenbein. Dacă VAR-ul ar fi existat atunci, cel mai probabil golul ar fi fost anulat din cauza cotului în față aplicat portarului cehoslovac, Ivo Viktor.
Clasat pe locul 23 în topul Balonului de Aur din 1969, Viktor era în 1976 unul dintre cei mai buni portari din lume, iar paradele sale senzaționale în fața olandezilor și apoi a vest-germanilor au contribuit major la victoria cehoslovacilor, în acel an făcând un salt până la locul 3 în clasamentul Balonului de Aur.
Singurul lucru pe care nu l-a putut face, a fost să pareze una dintre loviturile de departajare din finala cu RFG, dar după cum s-a dovedit ulterior, nici nu a fost nevoie.
Pentru prima oară în istorie, UEFA a acceptat ca un meci să se încheie la ”loteria penalty-urilor”, o decizie pe care a luat-o chiar cu câteva ore înainte de fluierul de start.
Planul inițial era ca în caz de egalitate, partida să se rejoace două zile mai târziu, dar la insistența germanilor a fost acceptată varianta loviturilor de departajare, decizia fiindu-le comunicată jucătorilor chiar înainte de meci în vestiare.
Uli Hoeness a ratat a patra lovitură a germanilor, șutând mult peste poartă, iar Cehoslovacia putea câștiga trofeul dacă o transforma pe următoarea. Responsabilitatea i-a revenit lui Antonin Panenka, care a înscris cu o execuție uimitoare, ce avea să rămână în istoria fotbalului purtându-i numele. Dar despre ce înseamnă să execuți o ”panenka” în episodul următor al retrospectivei Flashscore.
Cu siguranță, însă, turneul din 1976 a fost cel mai spectaculos dintre toate edițiile de până atunci și a fost motorul care a împins competiția spre o transformare perpetuă către ceea ce este astăzi.
"World Soccer încearcă întotdeauna să rămână cu picioarele pe pământ", scria reputata revistă World Soccer după finala de la Belgrad. "Evităm isteria în masă care însoțește în mod inevitabil succesul. Încercăm să fim obiectivi în criticile noastre. Așa că, atunci când World Soccer începe să împartă superlative, înseamnă cu adevărat ceva.
”Etapele finale ale Campionatului European sunt cauza încântării noastre - o săptămână, credem noi, în care fotbaliștii și fotbalul au redescoperit ce înseamnă acest joc. Toate cele patru națiuni au oferit un angajament față de goluri care a lipsit din păcate de prea mult timp la nivel internațional."
Echipa turneului
Portar: Ivo Viktor (Cehoslovacia)
Fundași: Anton Ondruš (Cehoslovacia), Ján Pivarník (Cehoslovacia), Ruud Krol (Olanda), Franz Beckenbauer (RFG)
Mijlocași: Antonín Panenka (Cehoslovacia), Jaroslav Pollák (Cehoslovacia), Rainer Bonhof (RFG), Dragan Džajić (Iugoslavia)
Atacanți: Zdeněk Nehoda (Cehoslovacia), Dieter Müller (RFG)